Aia e diploma mea. Sunt 14 in toata Romania. 14 oameni din 20 de milioane sau catzi mai suntem in tzara asta. Nu ma laud, ci doar imi pun niste intrebari. Nu din ciclul “de ce eu si nu altul”, pentru ca mi-am dat seama de mult timp ca sunt inconjurat de retarzi si ca oamenii care merita sa fie bagatzi in seama sunt putzini la numar.
Totul a inceput, ca de obicei, printr-o chestie ilogica. Un apel pe mess de la Ana Nedelcoff “bah, se face un curs de cautare-salvare, nu vii si tu?” Asa ca m-am dus. Am gasit niste oameni cu care am mai multe in comun decat as avea cu vecinii cu care am crescut pe strada, am descoperit o zona minunata unde pot spune ca ma intorc “acasa”.
M-am apucat de treaba asta din doua motive principale: sa invatz sa ma dau pe sfoara si sa ma peticesc singur. Daca stiu sa ma peticesc singur, logica mea (care nu se pupa cu logica altora) spune ca pot sa-i peticesc si pe altzii. Si, eventual, sa-i scot din rahat. Cand te trezesti atarnat in coarda la etajul 7 si singura posibilitate e s-o iei in jos, rapel, itzi ordonezi un pic ideile si alegi intre doua alternative: ori alegi calea urmata de restu’ lumii (“frate, asta se lasa cu rupere de oase, e prea periculos, mai bine stau cuminte si ma fac contabil”) sau o iei pe poteca nebatuta (“imi bag pixu’, airborne all the way!”).
Asa ca diploma asta e doar inceputul. Din moment ce un rebreather militar sovietic IDA71 e doar 400 de euro la St Petersburg (pretzul de azi-dimineatza, brand new, furnizat de fratele meu sovietic Serghei Dotsenko), why not?
So, God is busy. May I help you?
