Postat de: dudbuster | 28/01/2014

We’re open!

Dragi mosului, http://www.sweeper.ro

Welcome and keep quiet.😀

Postat de: dudbuster | 12/11/2013

La mulţi ani!

vm

Dragii moşului, ca o avanpremieră pentru viitoarele schimbări, vom vorbi azi despre o specialitate militară a unor flăcăi tare dragi mie, date fiind curiozitatea specifică, mintea destupată şi sângele ce-l au în ei, trasul cu ochiu’ la rufele murdare ale vecinilor ruşinoşi nefiind la îndemâna oricui.

Cercetarea, căci despre ea este vorba, îndeletnicire militară la fel de veche precum războiul însăşi, reprezintă ochii şi urechile unei armate. Un comandant, de la divizie la companie, va dori întotdeauna să ştie ce are „în faţă”, cu cât eşalonul fiind mai jos în scara ierarhică, cu atât informaţiile necesare acoperind o plajă mai îngustă de scopuri, mijloace şi personal folosit.

Deoarece sateliţii, dronele, avioanele şi alte asemenea dihănii înalt tehnologizate pot fi înşelate destul de uşor (a nu se uita termenul rusesc de „maskirovka”), toate armetele din lume se bazează încă pe grupuri mici de specialişti, bine înarmaţi, invizibili, ce folosesc în general sofisticatul dispozitiv „Eyeball, Mk 1” sau, după cum e cunoscută în Armata Română, metoda ochiometrică.

Apărută iniţial în Finlanda, în timpul Războiului de Iarnă cu URSS-ul, conceptul modern de „cercetare” implică trasul cu ochiul prin patrule cu rază lungă de acţiune, dar şi atacuri în profunzime asupra liniilor de comunicaţie şi a depozitelor de materiale, ambuscade, raiduri, dirijarea atacurilor aeriene si a barajelor de artilerie, precum şi distrugerea unităţilor inamice rătăcite şi fragmentate.

Perfecţionat de americani în timpul războiului din Vietnam, când frunzişul junglei şi competenţa Vietcong-ului le asigurau invizibilitatea aproape totală împotriva ultra-tehnologizatei armate americane, conceptul de patrule de cercetare cu rază lungă a revenit în actualitate, nici un sistem de senzori neputând penetra plafonul triplu al junglei sau să discearnă între animalele cu două şi cu patru picioare. Cu toate că misiunile lor au fost considerate extrem de periculoase, coeficientul de eficienţă (400 de inamici ucişi la un cercetaş) le-a demonstrat utilitatea şi le-a asigurat un meritat loc permanent în organigrama armatei americane.

La 12 noiembrie 1859, domnitorul A.I.Cuza, prin Ordinul de Zi nr.83, a semnat actul de constituire a „Secţiei a II-a” din cadrul „Corpului de Stat Major General”, ca prim element organizat al cercetării Armatei Române.

Aşa că astăzi, de Ziua Cercetaşilor, urez Mullahului şi flăcăilor lui de la Brigada 61 VM, precum şi celorlalţi cercetaşi ai Armatei Române, „La Mulţi Ani!” din inimă!

Postat de: dudbuster | 16/10/2013

News

Dragii mosului, back here. Si nu numai.  Colaborarea mea cu flacaii de la Resboiu a luat sfarsit, asa ca voi avea timp sa ma dedic proiectelor personale. Si vor cam fi, ca avem multe prostii in cap.

Tineti aproape.

Postat de: dudbuster | 15/06/2013

Prolog

Bucureşti

M100

Şeful Marelui Stat Major, general-locotenent Ilie Crudu, era primul militar din forţele speciale care ajunsese să ocupe această funcţie. După cum se obişnuia, avea o poreclă. Nu scăpase, dar îi plăcea cum sună: „Ilie bici de foc”.

Aruncă o privire scurtă ceasului de mână, apoi se îndreptă către fereastra biroului. Dincolo, adică pe faţa exterioară a clădirii, apăruse un alpinist utilitar dintre cei care spălau geamurile Ministerului Apărării. Alpinistul avea un batic pe cap, ochelari de soare şi o barbă de trei zile. Îşi privea atent ceasul de mână, trăgând ultimele fumuri dintr-o ţigară. Ajuns la capătul tutunului, o strivi de pervazul ferestrei, apoi ciocăni de trei ori în sticla geamului.

Generalul Crudu, deschise revoltat fereastra şi până să deschidă gura, îl auzi pe bărbatul agăţat în ham:

– Am onoarea! Permiteţi să intru?

Pe el îl aştepta. Bărbosu’, cunoscut şi ca Tartorul Dracilor. Specialist în rezolvarea treburilor pe blat, mare fan al uşilor din spate. Eroul Operaţiunii Rabla. Aşa se şi întâlniseră, de fapt. Îşi aduse aminte de ziua aia fierbinte de iulie, când fusese chemat la sediu. Toată lumea era turbată, peste războiul civil din Irak se ivise şi un atac iranian generalizat, toţi făceau celule de criză, se coordonau, luau măsuri, dar nimeni nu făcea nimic, de fapt. Generalul privea zilnic plin de scârbă rapoartele ce-i parveneau, comunicatele politice sforăitoare, ştirile cretine din media.

„- Ilie, i se spusese, ai un dement care s-a întors ieri din Irak, prin Turcia. S-a dus c-o maşină de teren să scoată un prieten care lucra doctor la o sondă, pe lângă Erbil, în Kurdistan. Avem tot Ministerul de Externe în cap, nu ştiu ce dracu’ a mai făcut pe acolo, a venit c-o femeie în pansamente, cu acte provizorii! Du-te, vorbeşte cu el, vezi ce-a făcut!”

Ajunsese la sediul MStM, fusese ghidat spre o sală de protocol şi, când să apese clanţa uşii, avusese un moment de ezitare. Ceva îi spunea că ar fi cazul să aştepte câteva clipe. Dinăuntru auzi:

„- … aţi adus daune imaginii României în lume şi aţi pus în pericol viaţa cetăţenilor români din regiune!

– Auzi căpitane, pot să te bag în doamna mă-ta? În timp ce tu dormeai liniştit, cretinule, eu mi-am pus pielea la bătaie pentru a scoate de acolo doi cetăţeni români! Fără suport logistic, fără ajutor diplomatic din partea Ministerului de Externe, fără elicoptere, fără nimic! Şi tu îmi zici că am adus daune imaginii României în lume? României sau impotentului guvern al ţării, care nu-i în stare să trimită un avion ca să-şi scoată cetăţenii plătitori de impozite din zonă?

– Domnule, nu-ţi permit să-mi vorbeşti aşa! Sunt ofiţer!

– Eşti pe dracu’. Eşti finul lui Măntuleasa, fost ciorditor de maşini în Germania, fost traficant de ţigări din Moldova, care şi-a cumpărat funcţia de subprefect de Dâmboviţa acu’ opt ani. Eşti un fost plutonier de Auto, ieşit penultimul din şcoala de subofiţeri, făcut sublocotenent la apelul bocancilor, căruia mereu năşicu’ i-a mărit calificativele la „satisfăcător”. În toată cariera ta, domnule căpitan Dobrescu, n-ai fost capabil să obţii altceva decât „nesatisfăcător”. A trebuit să vină năşicu’ să te ajute. Să mai continui?

Atunci generalul intrase, curios să vadă posesorul acelei voci calme şi hotărâte, deţinător al atâtor informaţii. Primul lucru pe care-l remarcase fusese faţa vânătă de furie a căpitanului Dobrescu, apoi figura impasibilă a omului care stătea la masă. Doi ochi gri-albaştri îl priveau cu un amestec de curiozitate şi amuzament.

– Ieşi afară, îi spusese căpitanului fără să-l privească. Atenţia îi era captată de omul din faţa sa, un amestec de viking şi taliban, pe a cărui faţă se întinsese un rânjet amuzat. Se trezise zâmbind. În sfârşit, găsise unul cu sânge în el.

– Deci, cum stăm? întrebase generalul.

– Situaţia e albastră, şefule, venise replica Bărbosului. Dacă vrei asfalt, n-avem. Eu am luat-o pe drumuri de munte, ferindu-mă de arterele principale. Ai o maşină bună, te duci. Nu ai, ai o problemă. În Kurdistan nu-i bai, peshmenga urăsc în mod egal Iraku’ şi Iranu’. În sud e halimai mare.

– Şi noi ce facem?

– Cel mai uşor daţi o şpagă cinstită la Vulturaşi şi închiriaţi ceva CH53 de la IDF. Nu ştiu dacă aveţi în dotare Pume cu autonomie de 2000 km modificate pentru zbor la rasu’ ierbii şi piloţi pricepuţi să facă asta. Cu ajutor de la fraţii iordanieni şi verii turci, o puteţi pune de ceva Entebbe partea a doua. Altfel… Allahu’ Akbar, după cum zice un mare clasic în viaţă.

Fusese cel mai clar şi mai cuprinzător raport de situaţie pe care îl primise în toată cariera lui de până atunci.

– Bărbosule, unde-s alpiniştii utilitari?

Desfăcându-şi hamul, cu pervazul ferestrei între picioare, Bărbosul răspunse rânjind:

– La căcăstoare, şefu’. Berea cu laxativ nu face bine.

Generalul Crudu se încruntă, în loc să zâmbească, apoi îi făcu semn să îl urmeze.

Desfăcut din hamul de alpinist, Bărbosu se ţinu după gazda sa până lângă o masă de lucru, unde generalul bătu cu arătătorul mâinii drepte în coperta unui dosar fără nume, dar ştampilat cu Strict Secret de Importanţă Deosebită.

Deschizându-l, generalul Crudu îi indică din când în când titluri şi pasaje din rapoarte, oprindu-se mai mult timp atunci când apăreau imagini.

– Preşedintele a spus că nu putem face nimic. Tu ce părere ai?

Bărbosul scrâşni din măsele privind una dintre imagini. Încruntat, răspunse:

– Preşedintele nu-i în stare să şi-o găsească singur, de-aia e şefa de cabinet mereu cu el. Eu pot face ceva. Şi cunosc câţiva oameni de nădejde care mi s-ar alătura. Cum rămâne însă cu Armata şi Serviciile Secrete?

Generalul îi spus, închizând brusc dosarul:

– Bărbosule, şi eu pot face ceva. Şi cunosc la rândul meu câţiva oameni de nădejde care mi s-ar alătura, atât din Armată cât şi din Serviciile Secrete. Fiecare îşi va face treaba lui, iar din când în când vom face împreună. Cu istoria cum stai?

Bărbosul, zâmbi pe sub barbă. Urma un indiciu.

– Am început s-o uit pe aia scrisă, domnule general.

– E bine aşa. Recapitulează, de dragul meu, noaptea de întâi Septembrie din treizeci şi nouă, partea nescrisă.

– Am înţeles! confirmă Bărbosul, apoi generalul îi dădu de înţeles că întâlnirea a luat sfârşit:

– Ţinem legătura, Bărbosule!

*

   Închizând uşa de la biroul generalului Crudu, Bărbosul îl văzu pe ofiţerul de serviciu din anticameră cum se ridică de la birou, surprins să îl vadă ieşind de la Şeful de Stat Major.

– Nu vă supăraţi, sunteţi oltean? îl întrebă Bărbosul înainte ca ofiţerul să deschidă gura.

 

Postat de: dudbuster | 11/06/2013

No title

Cafea, drum la Filiasi, pregatiri de plecare. Care suntetzi din Miercurea Ciuc, bagatzi-va in seama, vin sa va stric orasu’ pe 30 seara. O saptamana sunt in instructzie la 60 VM.

PS. Deianeira, la multzi ani, sora mea.

Postat de: dudbuster | 14/03/2013

Wanna ride?

Cliffhanger-120

Ce-ar însemna să iei dihania aia din poza și să pleci undeva? Sau sa încaleci pe o Hondă de teren și să demarezi fără țintă? Unde te-ai opri? În golful Kotor? La Wadi Rum? La Petra? Prin vreo oază uitată de Dumnezeu din Sahara? În vreun bazar din Iran sau Afganistan, gata sa încerci un kebab tradițional? Ai sta să admiri HinduKush-ul sau te-ai duce să vezi mumiile din Tarim? Ori te-ai duce spre nord, să vezi aurora polară și să mănânci ren afumat în nordul Suediei?

Postat de: dudbuster | 30/01/2013

Back

Mda, stiu. N-am mai scris de mult aici. Sper sa revin, la fel cum sper sa revina coniacul spaniol in sifonierul meu, MRE-urile in rucsac si ideile in cap. Oricum, am avut treaba, n-am luat pauza de scris. Daca suntetzi suficient de plictisitzi, bagatzi un ochi aici:

http://www.resboiu.ro/category/rubrici-permanente/armuraria-resboiu/

Press play.

Postat de: dudbuster | 18/10/2012

Some debauchery?

Melodia asta chiar imi place. Videoclipul, de asemenea. Dar cel mai mult imi place depravarea potentiala si/sau orgia la care ma face sa ma gandesc. Da’ asa sunt eu, mai nepoliticos din fire😛

Press play.

Postat de: dudbuster | 17/09/2012

I know what you did last summer

Mda, stiu si eu. A fost, cred, cea mai misto vara din viata mea, brevetul de scafandru, cursul de prim ajutor, Atlantykron, creasta Ceahlaului, ziua Marinei, turul neprevazut al Romaniei, umarul futut al lui Misu Schneider, geocaching, a fost o vara plina.

Toamna a debutat si ea cu semne bune, 2 scufundari sambata (ramane sa desfac un detentor ca sa vad cum dracu’ am reusit sa vomit la 4 metri adancime PRIN el), o noapte in cort la Cheile Dobrogei… si 10 ore insuficiente de somn.

Asteptam cu emotie sa vedem ce urmeaza…

Postat de: dudbuster | 01/08/2012

AWOL

Dragii moshului, intru iar in silenzio stampa, ma car la Atlantykron ca sa fac cursul de prim ajutor si sa-mi iau diploma si pt asta. Deci la teancu’ meu de competentze se mai adauga una.

Daca avetzi treaba cu mine, folositi cu incredere mailu’.

Ne auzim pe 12 august.

PS> Daca apare cineva pe la ziua Marinei, pe 15 august, datzi de stire, poate ne vedem la o bere.

Older Posts »

Categorii

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.