It’s a fuckin’ heavy mental music

Am venit pe lume in 1977. In acelasi an, departe, in Sheffieldu’ englezilor, aparea Def Leppard. Cred ca si asta i-a facut sa fie unii dintre favoritzii mei. I-am descoperit cand am intat in liceu, in ’91, cand mi-am cumparat prima caseta de-a lor, era Hysteria. Apoi mi-am luat Adrenalize. Am ascultat Let’s get rocked, White Lightning, Tonight si Have You Ever Needed Someone So Bad ani la rindul. Aveam deja Scorpions, eram fan inrait.

Ma uit acum in jur si nu-mi place. Sunt satul sa mi se spuna „esti rocker? vai de tine! habar n-ai ce-i aia muzica!”. Poate nu arat a rocker, in blugi neruptzi, tricou fara nici o sigla a vreunei formatzii si ghete de catzarat. Nu arat a rocker, tuns scurt, fara plete sau capul ras. Nu arat, dar sunt. Urasc MTV, creatorul imbecilelor personaje Beavis & Butthead, „stereotipul rockerului”. Cel mai bun raspuns la chestia asta am gasit, cred, aici:

http://news.sky.com/skynews/article/0,,91059-1256804,00.html

See for yourselves.

Nu-i urasc pe ceilaltzi. Mi-e mila de ei. Mi-e mila pentru ca nu vor fi niciodata la un concert pe un stadion plin, sa fie in multzime, sa se simta parte din ea, sa-i simta fortza si sa se incarce cu energia ei. Le urez sa afle ce inseamna cu adevarat Hammet, Allen, Coverdale, Elliot, Holmes, Mackintosh, Savage, Hetfield, Ulrich, DeMaio, Adams, Logan, Meine sau Schenker. Le urez sa simta si eu ce-am simtzit eu la 16 ani, in ’93, cand am disparut de acasa ca sa ma duc la concertul celor de la Scorpions si m-am intors flamand si cu blugii ruptzi dupa 4 zile. Le urez sa afle ce inseamna sa fii ACOLO, fluturand o bricheta aprinsa deasupra capului. Le urez SA FIE acolo, sa vada ce inseamna rock-ul.

… And nothing else matters.